Colecţia Brașov–Orașul Memorabil este rezultatul unei iniţiative locale din Braşov (proiectul Oraşul Memorabil), prin care în perioada 2010–2016 a fost adunată o impresionantă arhivă digitală. Proiectul, lansat în 2010 de doi arhitecţi pasionaţi de istoria oraşului: Ovidiu Taloş şi Miruna Stroe, s-a desfăşurat în cadrul Ordinului Arhitecţilor din România–Filiala Teritorială Braşov, Covasna, Harghita şi a vizat digitizarea acelor fotografii personale sau oficiale, care reflectă istoria Braşovului. Prin intermediul unor finanţări obţinute de la guvernul României, autorităţile locale sau Ordinul Arhitecţilor din România, prin proiectul Oraşul Memorabil au fost scanate în perioada 2010–2016 peste 4.500 de fotografii care ilustrează teme precum: istoria Braşovului în secolul XX, transformările suferite de centrul oraşului în decursul secolului XX, politica de sistematizare urbană a regimului Ceauşescu.
Peste 200 de persoane, deţinătoare a unor documente considerate de iniţiatorii proiectului ca fiind reprezentative pentru istoria oraşului, au permis scanarea fotografiilor aflate în proprietatea lor. Dintre acestea, circa o treime acoperă perioada comunistă. Unele persoane şi-au donat chiar fotografiile, schiţele sau litografiile originale. Criteriul principal al selectării fotografiilor a fost prezenţa în imagini a spaţiului public al oraşului Braşov sau al împrejurimilor sale. Totuşi, atunci când imaginile au fost considerate valoroase din punct de vedere estetic sau interesante ca documente istorice, au fost selectate şi fotografii personale care reflectau mediul privat. Astfel, colecţia Oraşul Memorabil reprezintă o sursă valoroasă pentru reconstituirea vieţii de zi cu zi în România comunistă, chiar a unei istorii a spaţiului privat sub comunism. Numeroase fotografii ilustrează penuria de bunuri din anii 1980, practica statului la coadă sau participarea la festivităţi legate de cultul personalităţii lui Nicolae Ceauşescu.
Între imaginile care reprezintă documente valoroase ale istoriei oraşului, o serie de fotografii ilustrează procesul de sistematizare urbană din România anilor 1970-1980. Sistematizarea urbană în România comunistă a fost o politică definită în linii mari de “Directivele Conferinţei Naţionale a Partidului Comunist Român cu privire la sistematizarea teritoriului, a oraşelor şi satelor, la dezvoltarea lor economico-socială” din iulie 1972 şi pusă în practică printr-o serie de legi precum “Legea sistematizării” (Legea nr. 58/1974) şi “Legea drumurilor” (Legea nr. 13/1974), ca parte a unui program mai amplu, care a făcut din sistematizarea teritoriului “‘pandantul arhitectural’ al planificării economice” şi a pus activitatea urbaniştilor şi a arhitecţilor sub controlul strict al conducerii de partid (Zahariade 2011, 36-40). Sistematizarea urbană a culminat în anii 1980 cu demolările în masă a unor mari părţi din centrul Bucureştiului pentru a face loc proiectului megalomanic al Casei Poporului.
Ca parte a acestui proces, zone întregi din Braşov au fost distruse pentru a permite construirea unor cartiere noi, conforme cu principiile urbanistice şi de arhitectură agreate de regim. Unii proprietari sau apropiaţi ai proprietarilor caselor demolate le-au fotografiat în timpul distrugerii. Autorii au relatat iniţiatorilor proiectului Oraşul Memorabil că aceste fotografii cu demolări au fost realizate deoarece aceştia erau legaţi afectiv de casele demolate sau de cartierul în care au copilărit. Fotografierea acestor demolări era riscantă în perioada regimului comunist deoarece autorităţile le puteau interpreta ca o formă de opoziţie faţă de politica de sistematizare urbană. Aceste fotografii reprezintă astăzi părţi ale memoriei colective a comunităţii urbane, deoarece prin proiectul Oraşul Memorabil aceste piese au fost puse la dispoziţia publicului. Colecţia Oraşul Memorabil a fost pusă în valoare de Ovidiu Taloş şi Miruna Stroe prin site-ul web al proiectului şi prin expoziţiile organizate în fiecare an în spaţii publice din Braşov.
