Cei mai mulți specialiști și fani ai muzicii rock din România sunt de acord că trei au fost albumele care au marcat istoria acestui gen muzical sub comunism: (1) Muguri de fluier din 1974, LP al formației timișorene Phoenix; (2) Zalmoxe din 1979, album al formației rivale bucureștene Sfinx, care a așteptat timp de trei ani aprobarea cenzurii pentru acest disc, deși acesta purta numele faimosului zeu al dacilor, strămoșii Românilor cărora li s-a conferit în timpul regimului Ceaușescu un rol mai important în mitul etnogenezei decât Romanilor; și (3) Cantafabule din 1975 de aceeași formație Phoenix. Alături de Sfinx, Phoenix a fost una dintre cele mai inovative formații rock din România comunistă, căreia i se datorează așa-numitul stil etno-rock. Acesta reprezenta o sinteză originală între muzicalitatea specifică tradițiilor ancestrale și folclorului pre-creștin combinată cu sonoritatea modernă specifică rock-ului progresiv sau psihedelic. La mai mult de o decadă de la debut, deja în apogeul carierei artistice, Phoenix a creat în timpul iernii din 1974-1975 ceea ce rămâne până astăzi piesa lor de rezistență: dublul LP intitulat Cantafabule (titlu scris greșit pe coperta discului drept Cantofabule). Versurile au fost compuse de doi foarte talentați poeți din Timișoara, Andrei Ujică și Şerban Foarță, care colaboraseră cu Phoenix și la crearea hit-ului lor anterior, Muguri de Fluier. Acest album, însă, a fost mult mai puțin orientat spre surse de inspirație locală decât predecesorul său, care pusese în valoare tradiții pre-moderne autohtone. Pentru noul album, cei doi poeți s-au inspirat din bestiare medievale occidentale și au realizat o poveste universală despre o serie de creaturi mitologice, unele mici și mai degrabă inocente, precum inorogul sau scarabeul, altele ticăloase și periculoase, precum aspida și vasiliscul. Spre sfârșitul poemului rock, care are în total 14 părți, toate aceste creaturi fantastice intră într-un conflict înverșunat, care duce la un nou început.  Astfel, ultima piesă a albumului este dedicată păsării fantastice a renașterii și eternei reîntoarceri, phoenix-ul, după care formația și-a luat numele. Phoenix a călătorit prin toată România pentru a monta spectacole cu acest poem rock poem. În timpul concertelor, membrii formației se îmbrăcau cu costume speciale pentru a interpreta aceste animale fantastice și foloseau studenți voluntari pentru a completa întreaga galerie de creaturi mitologice, care sunt reprezentate și pe coperta albumului. Cantafabule a fost un best-seller al timpului său, din moment ce potrivit estimărilor membrilor formației s-au vândut o jumătate de milion de exemplare. De pe acest album este preluată fraza pe care o folosesc toți fanii rock-ului și eternii admiratori ai formației pentru a se saluta: Fie să renască. La doi ani după lansarea albumului, membrii formației (cu o singură excepție) au reușit să treacă în mod clandestin granița, astfel că toate piesele Phoenix au fost interzise în România comunistă. Totuși, formația a supraviețuit în memoria colectivă a fanilor ei, în timp ce albumele ei care se vindeau la prețuri exorbitante pe piața neagră au continuat să disemineze muzica lor printre generațiile mai tinere, care nu apucaseră să îi asculte în concert. Ultimul dintre albumele Phoenix produse sub comunism, Catafabule reprezintă până în ziua de azi o realizare de excepție datorită amestecului original dintre versuri ancestrale și muzică modernă, a adevărată piesă de rezistența a rock-ului din România.