Marian Zulean (n. în Horezu-Poenari, la 7 octombrie 1964 / 27 octombrie 1964 – conform datelor din cartea de identitate) este actualmente profesor al Universității din București, în cadrul Facultății de Administrație și Afaceri. Aici predă cursuri de legate de politici publice, de politica de securitate naţională şi de sociologie militară. A obţinut un master în afaceri publice și internaționale (MPIA) la Universitatea din Pittsburgh, un doctorat în sociologie la Universitatea Bucureşti şi a efectuat un stagiu postdoctoral ca Fulbright Fellow la Departamentul de Sociologie al Universităţii din Maryland. Aria sa de expertiză include analiza politicilor publice, securitatea internaţională şi relaţiile civil-militare. Este autorul a numeroase articole despre reformarea sectoarelor de apărare națională și securitate strategică în tranziția spre democrație, publicate în reviste de specialitate și volume colective internaționale, precum și al volumelor Strategiile de securitate națională (Ed. Tritonic, 2015); Militarul și societatea la începutul mileniului al III-lea (Ed. Militară, 2008); Politica de securitate naţională: Concepte, instituții, procese (Ed. Polirom, 2007).

Marian Zulean a avut privilegiul de a lucra cu Zbigniew Brzezinski ca intern în cadrul US-Romania Action Commission, în 1999, și a fost Brzezinski Scholar, în 2004. În perioada 2001-2008, a fost expert în cadrul Administraţiei Prezidenţiale la departamentele Relaţii Internaţionale şi Securitate Naţională. Este ofiţer în rezervă, cu specializarea cercetare. Dincolo de preocupările strict profesionale, Marian Zulean este în continuare pasionat de istoria comunismului și de istoria ideilor politice, ca și atunci cînd a început să adune publicațiile din colecția sa.

Cît despre opinia lui cu privire la ceea ce a însemnat regimul comunist pentru el, mărturisește: “Nu am crezut niciodată cu tărie în comunism. Aveam, de fapt, mai multe surse afective de nealiniere la ceea ce era în mod direct comunismul din România. Familia mea a fost destul de penalizată de comunism. Părinții din partea tatălui, cu bunicul preot ortodox – au fost din acest motiv sancționați de comuniști. Li s-au ars, la un moment dat, și cărțile. Din partea mamei, aceeași dramă; tatăl ei, bunicul meu din partea mamei, a fost un an închis în arest politic. Iar mama a fost dată afară din liceu, chiar din acest motiv. Ulterior, bunicul din partea mamei a fost eliberat, spunîndu-i-se că a fusese arestat din greșeală. Dar mama fusese deja dată afară de la liceu... Aveam, deci, prin biografie, motive multe de prudență față de comunism. Pe acest fond, au venit acele reviste – cu un alt tip de discurs decît cel oficial – exact cînd deschideam ochii asupra lumii, în adolescență,” menționează Marian Zulean.